REGIO EUROPA Guvernul Romaniei
 

Muzeul Judeţean Buzău

Muzeul Judeţean Buzău
Muzeul Judeţean Buzãu reprezintã o emblemã a judeţului Buzãu fiind cea mai prestigioasã instituţie de tip muzeal din Buzãu. Muzeul funcţioneazã în clãdirea fostului liceu normal de fete, clãdire ridicatã în anul 1920 şi are trei mari secţii: Arheologie, Istorie memorialisticã şi Artã plasticã precum şi alte patru colecţii externe: Colecţia de chihlimbar – Colţi, Colecţia de etnografie – Casa Vergu-Mãnãilã, Casa memorialã Vasile Voiculescu – Pârscov şi Tabãra de Sculpturã Mãgura.
Secţiile de Arheologie şi Istorie deţin valoroase piese care aparţin aspectului cultural Stoicani – Aldeni, culturii Monteoru, plastice geto-dacicã Cârlomãneşti, replica tezaurului de la Pietroasele – Cloşca cu puii de aur. Colecţia numismaticã cuprinde 10 tezaure monetare din aur, argint şi metal comun. În anul 1980 la Muzeul Judeţean Buzãu s-a deschis secţia de Picturã Brãduţ Covaliu şi secţia de Artã decorativã care conţin valoroase piese de tapiserie, sculpturã şi sticlã.

NU RATA:
La Muzeul Judeţean Buzãu se pãstreazã o copie a tezaurului Cloşca cu puii de aur, descoperit în 1837 la Pietroasele, fiind considerat unul dintre cele mai mari tezaure din lume. Cloşca cu puii de aur cuprinde 22 de piese din care s-au recuperat 12, în greutate de 19 kg.

Cloşca cu puii de aur
Tezaurul de la Pietroasele, denumit se pare de ţãranii descoperitori - Cloşca cu puii de aur, a fost cel mai mare tezaur de aur din lume pânã la descoperirea mormântului lui Tutankamon.
Aceastã excepţionalã descoperire s-a fãcut întâmplãtor în primãvara anului 1837, de doi pietrari: Ion Lemnaru şi Stan Avram, care fuseserã angajaţi sã scoatã piatrã în dealul Istriţa pentru construirea Seminarului din Buzãu, care se aflã şi astãzi în apropierea Palatului Arhiepiscopal. Deşi au fost impresionaţi de obiectele descoperite sub un bloc de calcar, Ion Lemnaru şi Stan Avram nu s-au gândit cã piesele acestea galbene ar putea fi din aur.

Mai mult (conform legendei) unul dintre pietrari a dus o bucatã dintr-o piesã la fierar ca acesta sã-i repare o balama şi fierarul i-a spus cã bucata respectivã nu-i bunã de nimic. ţãranii au ascuns totuşi piesele în podul lui Gheorghe Baciu, rudã a lui Ion Lemnaru, pentru cã descoperirea unui tezaur era înconjuratã de enigmã, de teamã şi de blestemul care planeazã asupra acestuia. Tot Ion Lemnaru este cel care oferã spre vânzare o bucatã din lanţul de la "cloşcã".

Aşa aflã de tezaur arendaşul moşiei episcopale de la Pietroasele - Frunzã Verde - şi antreprenorul Verusi care se ocupa de construirea podului peste Câlnãu şi care cumpãra piatra din zonã. Mai energic şi iute, Verusi cumpãrã de la ţãrani tezaurul care avea 22 de piese şi se grãbeşte sã-l vândã la un bijutier din Bucureşti. De la bijutier aflã cã pietrele care împodobeau piesele de aur şi care se gãseau din abundenţã erau mai valoroase decât aurul. Încercarea lui de a le recupera nu dã mari rezultate pentru cã ţãranii mãturaserã bãtãtura şi le aruncaserã la gunoi. S-a mulţumit cu resturile şi a fãcut rost de o avere. Între timp, Frunzã Verde anunţã Episcopia şi apoi autoritãţile locale, care se simt obligate sã acţioneze conform prevederilor Regulamentului Organic (prima Constituţie). Pietrarii gãsitori şi toţi cei implicaţi sunt arestaţi şi supuşi unui regim de persecuţii şi detenţie grea. Gãsitorii Ion Lemnaru şi Stan Avram se sting în închisoare, bãtrânul Baciu, imediat dupã întoarcerea acasã, iar Verusi scapã nevinovat prin mituiri şi escrocherii. Tezaurul rãmas dupã atâtea întâmplãri are 12 piese în greutate de 18,797 kg, 10 dintre ele (probabil perechile) au dispãrut.

Tezaur princiar
Piesele care compun "Cloşca cu puii de aur" fac parte dintr-un tezaur princiar, probabil datând din secolul IV d. Hr. Ele au fost lucrate în mai multe ateliere şi sunt fãcute din aur aproape pur, ce provine şi din spaţiul românesc. Dupã îndelungate peripeţii, tezaurul se aflã astãzi în sala de tezaur a Muzeului Naţional de Istorie a României Bucureşti.

În 1867, tezaurul a fost prezentat la Expoziţia Universalã de la Paris, în 1868 la Londra şi în 1872 la Expoziţia Universalã de la Viena. Prin aceste participãri, România se strãduia sã se afirme în politica europeanã pentru a fi cunoscutã şi susţinutã în demersurile diplomatice şi militare de câştigare a independenţei.

Între 1867 şi 1882, tezaurul a fost restaurat de mai multe ori, forma actualã fiindu-i datã de Paul Telghe, bijutierul familiei de Habsburg şi al regelui Carol I al României. Paul Telghe a realizat şi executat şi (patru) copii, dintre care una a rãmas în ţarã şi se aflã acum la Muzeul Judeţean Buzãu unde poate fi vãzutã în secţia de Arheologie de publicul larg.

Comentează


Introduceţi codul din imagine pentru verificare:
 



Adaugă o imagine(maxim 4 imagini)

3 comentarii

ESTE O ZONA FOARTE FRUMOASA!
Adăugat la data de: 27-02-2014
Putini stiu de frumusetile din aceasta zona. Pacat ca a fost prea putin promovata.
Adăugat la data de: 17-10-2012
Da. Intr-adevar!
Adăugat la data de: 17-10-2012